cand zburam cu Samia

Stiu ca v-a surprins lejeritatea Samiei cu care calatoreste cu avionul, asa ca am trecut pe “to do” list articolul pe care urmeaza sa il scriu. Am vrut sa ii pun titlul “Cum zburam cu un copil mic?” dar nu imi permit sa va dau sfaturi, eu am sa va povestesc felul in care Samia se comporta atunci cand merge cu avionul…

De cand era super micuta, daca locuim undeva foarte aproape de aeroport, atunci cand vedea avioane pe cer se incanta enorm, poate va amintiti ca a avut o perioada in care se uita la clipuri cu decolari si aterizari pe youtube :)) Va dati seama ca noi eram foarte pozitivi in momentul in care stiam ca o sa zburam prima data cu ea, pentru ca orice lucru legat de avioane, era motiv de topaiala si bucurie si voie buna. Si chiar a fost linistit primul drum impreuna, cu toate ca a fost luuuung, cu escala de 5-6 ore, pana in Palma de Mallorca, atunci cand imediat implinea 2 ani (a facut doi ani acolo). Funny ca biletul de dus a fost pentru bebe pana in 2 ani, a stat la noi in brate, iar la intoarcere a venit pe scaunul ei, in centura. Nu stiu sa va spun de ce nu am zburat cu ea pana atunci, pur si simplu nu am avut ocazia…

Are 2 ani si 7 luni si vreo 10 zboruri la activ, a recuperat :))

Ce a ales ea sa faca in timpul zborurilor, cum ne comportam noi cu ea?

In primul rand, a stiut din prima ca vrea sa stea la geam si asa a ramas, se uita lejer pe geam inclusiv la decolare si aterizare, este adorabila “inconstienta” ei, mai ales ca eu de cand sunt mama am inceput sa imi fac diverse filme prostesti in cap, si recunosc ca trebuie sa ma controlez ca sa indepartez frica de zbor (stiu ca e fara sens, dar na…).

Ca sa treaca timpul mai repede, comandam tot timpul cate ceva de rontait si baut, chestie care ii da de lucru minim jumatate de ora.

Avem in telefoane aplicatii online si offline, daca avem de stat in aeroport si se plictiseste de alergat si studiat zona, o lasam pe telefon sa se uite la desene sau sa se joace diferite joculete. Si pentru ca am lucrat cu cei de la Santal, am aflat si de aplicatia lor noua, pe care Samia ar sta cu orele daca as lasa-o, i-am aratat de 2 ori cum fac eu colajele si a inregistrat imediat :)) Va las link, e fun

A avut si momente in care a marait de la plictiseala, dar nu am o reteta prin care am linistit-o, noi incercam sa nu ne enervam daca starea ei este normala si suntem constienti ca poate plange din cauza ca e chiar obosita si imediat ce o consolam si suntem intelegatori cu ea, pare si ea sa se linisteasca mai repede. Ba chiar pot sa o numesc reteta, faptul ca evitam sa ne evervam si noi atunci cand are ea un meltdown. Acasa nu imi iese mereu, recunosc, dar cand vreau sa protejez urechile celor din jur, parca totul merge ca uns :)) pare amuzant, dar nu prea e…

Tot in categoria asta se incadreaza si faptul ca o lasam in pace foarte mult timp, incercam sa nu o bagam in seama daca face o prostie care nu afecteaza pe nimeni si nimic, sau ii explicam in liniste de ce nu are voie sa mai faca prostia respectiva si incercam sa ii dam de lucru sau de vorba. Am eu o problema cu mamele care vorbesc foarte foarte tare cu copilul in locuri publice, credeam ca sunt defecta inainte sa am copil, dar acum am si tot nu vad rostul in a face instructaj copilului, mai ales in avion.

Da, am instinctul acela care uneori este ridicol, dar incerc sa reduc la jumatate numarul actiunilor mele in ceea ce o priveste pe Samia. Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun, daca se lasa seara si e putin mai rece afara, iar mie in adancul meu imi vine sa ii pun o suba si 3 caciuli pe cap, am sa o mai las 15 minute asa in tricou si dupa am sa ii pun cel mult o vesta.

La sfarsitul lunii plecam in Italia din nou, eu, Robert, Samia si mama mea si mi-am amintit cat de lejer a fost cand am zburat cu mama si Samia data trecuta. Da, daca aveti o bunica descurcareata (am inteles ca se poate sa fie si altfel) puteti sa o luati in gasca voastra pentru primul zbor alaturi de cel mic. Pe noi ne ajuta bunicii foarte tare atunci cand pot, dar treaba asta se intampla rar din cauza ca locuim la distanta cam mare.

In rest, nu prea gandim, nu ne pregatim, nu ne concentram pe ceea ce s-ar putea intampla dificil si pana acum nu am avut probleme.

Va multumesc inca o data pentru ca ma cititi, va pup!